Un buchet de bunăvoință

La limita dintre o neînsuflețire și alta s-au strâns câteva boabe de nisip, vântul le adusese ca să-și vegheze strămoșii. Întunecata coptură înghițise milioane de pietre, astfel că asfaltul putea fi denumit cimitirul lor. Dar nu pentru bocet se aflau acolo, deși lacrimile se regăsesc în cele mai multe dintre sclipiri. S-au strâns la un loc, așa cum le stă bine celor ce simt la fel. Încet-încet, cu ritmul tihnit al tuturor celor care cresc în legea lor, au format un pârâu de nisip. Chiar dacă nu curgea continuu, pârâul lor simboliza fărâma de eternitate ce însemna viața lor și amintea că nu există nici un loc fără un strop de speranță. Sentimentul că aparțin întru totul vieții le-a unit într-o cunună ce dăruia inimi trecătorilor, și nu-i ocoleau nici pe cei care și le împietriseră pe ale lor.

Anunțuri

Revelație

Când fruntea îți coboară c-un clătinat căit,

Sublimul îți așterne parfumul sub trăire,

Iar pașii te-or conduce către un vis menit

Să-ți ducă idealul pe culmi de împlinire.

 

Curată ploaie ce vii din măreție,

Vom fi noi oare vrednici de blânda ta sosire?

Ne cureți suav suflul cu lacrimi de făclie,

Ce curg din rânduieli cioplite-ntr-o sclipire.

Insula tăcerii

Aici e loc destul pentru tot ce putea să fie orice zi. În acest loc încap infinite trăiri depline. Într-un colț stă așezată dreptatea – e aproape invizibilă, căci nimic nu e mai prejos, iar deasupra e doar cerul. Aici, arta de a trăi e unica știință. Aici nu e loc de cuvinte.

 

Curat ca lacrima

Curățenia de Paște începe din interior.

 

Întunericul dispare în lumina lumânării, iar umbrele se furișează pe la colțuri.

În față rămâne doar adevărul, care nu se sfiește să fie blând sau crud.

Nu rostește nici un cuvânt, dar ne privește drept în ochi.

A fost de ajuns, cu toții am înțeles ce e de făcut.

Un gând aleargă cu disperare spre noi.

Acum e prea târziu pentru uitare.

Avem sclipiri în priviri.

 

Sursă foto:

http://bit.ly/2o3pNrV

 

 

Natura iese în oraș

natura iese în oraș

De ce nu e această plantă mai mică decât zidul de lângă ea? Pentru că nu e nevoie să se ridice deasupra lui ca să poată vedea dincolo de el. De ce nu sunt stânjenite aceste frunze de peretele din calea lor? Pentru că înălțimea lui nu le umbrește. Și totuși, cum de nu se simt aceste tulpini sufocate de strâmtoarea vetrei lor? Fiindcă au crescut lângă acest zid la fel de libere cum ar fi fost în mijlocul unei câmpii. Și se bucură mult că există, la fel brazii de la munte.

Regina zilelor petrecute împreună

regina noptii

Între asfalt și beton stătea un firicel de praf,  nici unul nu putuse să-l dea la o parte. A venit acolo călare pe vânt, și cât cei doi erau ocupați să hotărască unde se sfârșește unul și unde începe celălalt, el i-a croit ei drumul pe care nu se puteau rătăci niciodată, chiar dacă aveau să meargă la nesfârșit pe el. A așteptat-o sperând și a cunoscut-o cu ochii închiși. Apoi, când a văzut cine i-a umplut îmbrățișarea de fericire, firicelul de praf a căzut pentru totdeauna la picioarele ei. Iar ea, regina nopților cu străluciri de stele, îi luminează zilele pe care el singur a ales să nu le mai vadă niciodată, pentru ca, în acea bună zi, s-o poată întâlni.

Sărut mâna pentru masă

sărut mâna pentru masă

Dumnezeului dătător de viață, cerului din care se plămădesc norii, pământului cel roditor și ploii înviorătoare, adierii mângâietoare, soarelui cel luminos, rouăi scânteietoare și brazdei ocrotitoare, plugului și murgului, brațelor ce-nsămânțează, rugilor ce-ngenunchează, calului și drumului, pietrelor, nisipului, roților ce-nvârt recolte, căruțelor de prin holde, ăstei zi din calendar și maestrului olar, ramului din inima scaunului, mesei cu patru picioare și pauzei de mâncare, orei care mi-a venit în dar, priceputului tâmplar, degetelor delicate ce pun dragostea-n bucate.

Mulțumesc tuturor!

O îmbrățișare cât tot universul

copaci neobisnuiti

Prea puțin este mai mult decât suficient. Restul până la maximum e pură dăruire. El s-a născut din forța de a fi. Pe unde noi am văzut speranțe risipite, el a găsit o fereastră către infinit. Acolo unde noi poate că n-am fi rămas o clipă, el a ales să trăiască o viață. A știut el că ploaia va face pârâu din crăpături? Nu, dar a ales să-și împlinească rostul cu orice preț. Și iată că a fost răsplătit fiindcă și-a urmat simțirea: are un loc al lui în lumea tuturor.

copaci neobisnuiti, natura in oras copac neobisnuit

copacul minunat

Fructul nepăsării

fructul nepăsării

Simbolul omenirii zilelor noastre este un măr cu coaja tare: ne străduim să fim mai frumoşi la exterior şi stricăciunea ne macină uşor-uşor interiorul. Acest măr era până nu demult prieten cu vietăţile din jur; le hrănea, le adăpostea înăuntrul lui. Acum mărul nu mai lasă pe nimeni să intre, îi ţine pe toţi la distanţă. Nici un viermişor nu-i mai străbate miezul, acum nu-şi mai împarte viaţa cu nimeni. Acest măr nu poate face cinste pomului din care a crescut. Nimeni nu-l mai găureşte, dar e mai gol ca oricând. Tot ce are mai bun de oferit e închis înăuntrul său. Iată ce se întâmplă cu bunătatea dacă nu e oferită: putrezeşte.

 

A sfinţit

asfintit cu pasari

Noaptea vine tot cu lumină. Doi zburători duc pe aripi o singură poveste – a ta, a lor, a tuturor.

asfintit.case.pasari

Apusul aprinde făclii de speranţă, ziua se stinge şi lasă în urmă nădejdea răsăritului de mâine.

IMG_20151109_165719

Pe marea visurilor noastre plutesc toate culorile, ele sunt pulsul frumuseţii.

IMG_20151109_170405

Nimic nu se transformă, totul se recompune. În câteva secunde, eternitatea ne-a şoptit câteva tablouri.

IMG_20151109_170508

Cortina se lasă încet. În puţine momente urmează alt spectacol pe cer. O lumină se iveşte la fereastră. Oamenii aprind becuri, Dumnezeu aprinde stelele. Noapte bună.

IMG_20151109_170758

Una cu întreg pământul

două flori verzi

– Ce zici, mergem?

– Unde?

– În lume, acum.

– Nu ştiu ce să zic…

– Haide!

– Şi unde am putea merge?

– Oriunde, peste tot!

– Peste tot e la fel… frumuseţe la tot pasul, luptă şi tandreţe, râuri repezi, ape line…

– Da, e-adevărat, dar nu vrei să vezi răsăritul din altă parte? Nu eşti curioasă câtuşi de puţin?

– Luna nu apare niciodată la fel, norii pictează cerul cu fiecare mişcare, stelele dansează până în zori, iar vântul trece să mă salute mereu, uneori mai grăbit, alteori mai domol. Toate sunt aceleaşi, dar de fiecare dată altfel de minunate. Uită-te cum se colorează văzduhul în fiecare zi! Galben, roşu, ruginiu, portocaliu, vişiniu, nuanţe şi culori plutesc pe suflul naturii. E toamnă, dar copacii nu rămân goi, doar trimit frunzele în zbor către pământ. Ele au ocazia să zboare. Cum să plec de aici?

– Iartă-mă, sunt un nerecunoscător…

– Ba nu, eşti doar un visător care uită să mai deschidă ochii. Priveşte în jur, uite visele frumoase pe care ţi le urează lumea înainte de culcare fără să ştie ce sunt. Iată, poţi vedea un vis la lucru, care nu poate face altceva decât să trăiască iubind şi să inspire. Atât. Cum aş putea să plec din locul în care am fost atinsă de picătura care mi-a dat viaţă şi mângâiată de o rază de soare ce m-a scos la suprafaţă să văd lumina. Poate că nu le voi mai revedea niciodată întocmai pe ele două, dar tot ce-am trăit mă încredinţează că merită să aştept până la sfârşit. Aici, unde ne-am întâlnit întâia oară.

 

Mulţumim doamnei Melania Dima pentru fotografie.

Sursă foto:

http://on.fb.me/1M6Sw2R

Frumosul răzbate prin încleştarea oprimării

flori inspirationale

Cei care zăvorăsc bucuria sunt doar suferinzi închişi în refuzul de a îmbrăţişa zorii zilei. Întinde-le o mână!

flori minunate

N-am văzut nici un fluture să facă diferenţe. Când vrea parfum, soarbe din petale, dacă vrea să se odihnească, o sârmă ruginită e un popas plăcut.

floare galbena

Dacă poţi să vezi cioburile ca pe sculpturi naturale, rugina e doar un mod artistic al fierului de a-şi face simţită prezenţa.

flori creative

Dacă am vedea limitele drept popasuri, libertatea ar fi la ordinea răsuflării.

buburuze, gargarite

flori de camp

Surse foto:

http://bit.ly/1TXUcp5

http://bit.ly/1Pq4tE4

http://bit.ly/1JowV9b

http://bit.ly/1JvnQwY

http://bit.ly/1hwnvOv

http://bit.ly/1U4C2wK

Ce vezi când te uiţi la asta?

planta agatatoare pe casa

  1. O poză mai puţin reuşită, dar poţi trece asta cu vederea.
  2. Împodobirea casei de locuit cu viaţă.
  3. Aer condiţionat de o deschidere de geam şi un drept la viaţă respectat.
  4. Arta e un fenomen natural.
  5. Izolaţie termică de viţă nobilă.

Aşteptăm răspunsurile tale în căsuţa de comentarii sau pe adresa de corespondenţă pe care nu am creat-o încă fiindcă nu ştiam dacă e necesar.