Distribuție fără contribuție

Deci joc de zici că nu-i adevărat. Dacă n-aș fi eu, ar fi scoase la vânzare toate scenele din lume. Roluri mari, domnule, roluri mari. Bine, mi se trage și de la rulourile bunicii, uite-așa, cât încheietura mâinii le făcea. Am debutat ca sughiț, toată lumea mă știa, eram inconfundabil. Însă de departe cel mai bun rol al meu a fost cel al unui nas înfundat, într-un spectacol de o justă profunzime. Bine, am avut și șansa de a colabora cu regizori din noul val, ceea ce m-a adus în fața unor experiențe nemaiîntâlnite. Spre exemplu, anul acesta a avut loc primul spectacol printre scaunele din sală, iar publicul a stat pe scenă. Cine și-ar fi închipuit că arta teatrală poate ajunge la un asemenea nivel? Ca să nu mai spun că cel mai mare succes l-am avut cu piesa ”Ușa-nchisă”. Spectacolul s-a jucat de fiecare dată cu ușa încuiată și nimeni nu a avut voie în sală. Succesul a avut un răsunet așa de mare că a trebuit să mutăm clădirea teatrului cu totul pe o colină pustie, aplauzele erau asurzitoare. Imediat ce am ajuns acolo cineva a scos boxele din priză și totul a revenit la normal. Am scris și câteva cărți, m-am gândit să fac ceva ca să nu mă mai ia somnul când citesc. Bine, nu am pretenții de scriitor, eu sunt vizionar la bază, la mijloc pilduitor de zei și pe deasupra mai sunt și premiat. Am luat și premiul Popel pentru cifrelatură, plecasem să-mi fac un sendviș, și dacă tot era în drum, am luat și premiul. M-am și mirat că l-am găsit din prima, era lângă muștar și mie-mi place mai mult să m-aud vorbind. Întorcându-mă la regie, că tot am pomenit de ea mai devreme, trebuie să vă spun că am lucrat cu profesioniști în toată regula, de la ei am învățat că fără un delfin viu pe scenă n-ai cum să vorbești despre frumusețea mării. Costuri mari pentru idei mici, ar zice unii, dar să știți că a fost dat un decret de lege prin care orice opinie legată de un act cultural (și nu numai) să fie emisă de către o persoană implicată, altfel se consideră o critică nejustificată și condamnabilă. Una peste alta, vă spun, nici nu e nevoie să mă vedeți jucând ca să vă dați seama că sunt un actor desăvârșit, e suficient să-i ascultați pe cei care mă laudă. Acum am un nou proiect semnat de cine avea pix la el în momentul ăla, ceva fabulos! Scaunele din sală sunt orientate spre ieșire și spectatorii sunt liberi să-și închipuie ce vor. Nu există scenariu, decor, scenografie, act artistic, lucruri din astea depășite. Publicul trebuie numai să vină la timp. Este un proiect în care cred foarte mult, el însuși mi-a promis că o să iasă super. Înainte să închei, doresc să vă invit la magazinul meu de citate colorate. Practic, e vorba despre un bol cu mai multe cuvinte pe care cu toții le-am rostit cândva, sau cel puțin le-am gândit. Este responsabilitatea fiecăruia să-și aleagă din urnă cuvintele și să le lege în felul în care le-a rostit. Uitasem să precizez, intrarea este liberă pentru câini de nevăzători, deoarece nu au voie înăuntru. Puteți veni și cu înghețată dacă o lăsați la noi în congelator și plecați. Și pentru că ați fost atât de simpatici și m-ați ascultat până acum, vă ofer două bilete la premiera piesei ”Un sac de aplauze”, în care rolul principal e jucat de secundar, iar cel secundar de minutar. Vă costă o sută optzeci și patru de lei fără taxa pentru valoare, deocamdată nu poate fi adăugată.

Sursă foto:

http://bit.ly/2maIsVH

Anunțuri

7 gânduri despre &8222;Distribuție fără contribuție&8221;

    • E o adevărată încântare să aflu că cele scrise de mine se pot încadra la capitolul ”lectură plăcută”, nu știu dacă acum e cazul, dar încerc să mă mențin optimist. 🙂 După o călătorie de mai bine de șase ani prin diferite teatre am constatat că nu doar interesul scăzut pentru cultură e cauza sălilor goale din teatre. Aproape că nu există spectacol fără elemente de prost gust, ca să mă exprim cât se poate de moderat. Nu scapă nici festivalul internațional al teatrului de studio de ”invazia mocirliferă”, dar din fericire s-au mai găsit și reprezentații mai răsărite (aici nu e vorba de preferințe, ci de expunerea unor opere în niște moduri care nu pot fi catalogate nici măcar drept divertisment de maidan). Așadar, material pentru acest text a fost destul, a mai și rămas. În sfârșit, am aflat totuși ceva nou: pereții au mai multă imaginație decât unii oameni și mai mult bun simț decât mulți.

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s